Supernova Sn 1987a Inv
Distribuie articolul:

O echipă internațională de astronomi a folosit Telescopul Spațial James Webb (TSJW) pentru a efectua observații în infraroșu ale unei supernove apropiate cunoscute sub numele de SN 1987A. Rezultatele campaniei de observație, publicate pe 21 februarie pe serverul preprint arXiv, aduc mai multă lumină asupra naturii acestei supernove.

Supernovele (SNe) sunt explozii stelare puternice și luminoase care ar putea să ne ajute să înțelegem mai bine evoluția stelelor și a galaxiilor. Astronomii împart supernovele în două grupuri pe baza spectrelor atomice: Tipul I și Tipul II. Supernovele de Tip I duc lipsă de hidrogen în spectrele lor, în timp ce cele de Tip II prezintă linii spectrale ale hidrogenului.

SN 1987A, care a avut loc la aproximativ 168.000 de ani-lumină distanță de Norul Mare al lui Magellan, a fost observată pentru prima dată la sfârșitul lunii februarie 1987. A fost cea mai apropiată supernovă vizibilă în aproape 400 de ani, de la Supernova lui Kepler, observată în 1604.

Studiile anterioare au descoperit că SN 1987A a fost o supernovă de Tip II care s-a luminat rapid și a atins o magnitudine aparentă de aproximativ 3,0. Datorită proximității sale, supernova a fost subiectul multor observații care au urmărit evoluția sa, imaginând procesul său de transformare într-un reziduu de supernovă.

Una dintre cele mai recente campanii de observație a SN 1987A a fost efectuată la mijlocul anului 2022 de către un grup de astronomi condus de Patrice Bouchet de la Universitatea Paris-Saclay din Franța. Ei au folosit Instrumentul Mid-InfraRed (MIRI) al TSJW pentru a explora morfologia și compoziția acestei supernove. A fost una dintre puținele observații în infraroșu ale unei supernove efectuate până în prezent.

Imaginile MIRI obținute de echipa lui Bouchet arată inelul ecuatorial al SN 1987A, care este luminos și are un diametru de 2,0 arcsecunde. În plus, se observă o nebulozitate extinsă către marginile câmpului, în jurul unei cavități cu un diametru unghiular de aproximativ 30 de arcsecunde, care înconjoară supernova.

Datele obținute cu MIRI au permis astronomilor să construiască hărți spațiale ale temperaturii și masei de praf pentru regiunea care cuprinde inelul ecuatorial al supernovei. Masa totală de praf a fost măsurată la un nivel de 0,000028 mase solare, ceea ce este de zece ori mai mare decât masa raportată de studiile anterioare.

Conform studiului, temperaturile în inelul ecuatorial sunt destul de inegale. S-a constatat că emisia infraroșie din partea estică a inelului este mult mai slabă la lungimile de undă de infraroșu investigat decât în partea vestică. Acest lucru sugerează că praful a fost perturbat în regiunea estică.

 

Sursă: Phys.org

 

Distribuie articolul: