„Trăiți periculos!” era sfatul lui Nietzsche pentru adepții săi, acei „buni europeni”, „legislatorii viitorului”. El dorea ca aceștia să își trimită „corăbiile în mări neexplorate”, să „trăiască în război” cu semenii lor și cu ei înșiși.
Dacă Macron a aruncat în aer sistemul politic francez, vom afla în curând dacă s-a aruncat și el în aer.
De când a convocat alegeri anticipate pe 9 iunie, Emmanuel Macron trăiește periculos, scrie în UnHerd politologul Hugo Drochon. Decizia a fost luată după ce coaliția sa de centru a fost propulsată pe locul al doilea de către Rassemblement Național (RN), care a obținut mai mult decât dublul voturilor la alegerile europene. Astăzi, pe măsură ce devine clar că amenințarea RN a fost neutralizată de o creștere neașteptată a stângii franceze, se pare că pariul a dat roade.
Chiar și cu partidul său Ensemble pe locul al doilea, rezultatele pot fi citite cu siguranță ca o victorie parțială pentru Macron – un politician, trebuie să ne amintim, care a fost ales pentru a face față valului populist de extremă dreapta.
În 2017, Macron a câștigat președinția Franței cu o victorie zdrobitoare, învingând-o pe Marine Le Pen cu 66% la 34%. Cinci ani mai târziu, el a repetat isprava, obținând 59% din voturi. Cu toate acestea, în două luni, majoritatea sa absolută în Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului francez, a fost transformată într-o majoritate relativă în alegerile legislative. În cursul anului următor, popularitatea sa a început să scadă, în mare parte ca urmare a două proiecte de lege: unul care ridica vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, celălalt care înăsprea imigrația.
Sfârșitul macronismului?
Macron pare să fi urmat sfatul lui Nietzsche de a fi „în război” cu colegii săi și cu sine însuși. Majoritatea membrilor partidului său nu știau că va convoca alegeri anticipate. Fostul premier Edouard Philippe – un politician încă foarte popular care conduce o facțiune în cadrul Ensemble – a avertizat că decizia înseamnă „sfârșitul macronismului”.
Nimeni nu știe ce se va întâmpla în continuare: cu un parlament suspendat aparent la orizont, susținut de Noul Front Popular (NPF), ne aflăm în „mările neexplorate”.
Se va forma un guvern de uniune națională, care să cuprindă centru-stânga (socialiștii și verzii) și centru-dreapta (republicanii)? Deși formarea de coaliții a fost o caracteristică atât a celei de-a treia, cât și a celei de-a patra Republici, Franța a fost lipsită de know-how-ul politic pentru a face acest lucru de când Charles de Gaulle a instaurat cea de-a cincea Republică în 1958.
De la venirea sa la putere în 2017, Macron a pus capăt dominației vechilor partide socialist și republican. La scurt timp după dizolvarea parlamentului, a declarat: „Am aruncat grenada mea sub picioarele lor. Acum să vedem cum se descurcă”. Dacă Macron a aruncat în aer sistemul politic francez, vom afla în curând dacă s-a aruncat și el în aer.
Sursa national.ro