Ministerul Educatiei
Distribuie articolul:

Abandonul școlar rămâne o problemă foarte gravă pentru România anului 2024. O analiză arată că puțin peste 23.000 de elevi renunță în fiecare an la studii. Motivele sunt diverse, de la lipsurile enorme din familie până la problemele emoționale. Experții în educație vorbesc de necesitatea acută a unor investiții făcute cu cap.

Studiul intitulat „Impactul economic al abandonului școlar în România” reamintește o realitate dură, cu consecințe nefaste asupra societății din țara noastră. O primă concluzie: un elev care abandonează școala câștigă în medie cu aproximativ 190.000 euro mai puţin pe parcursul vieţii decât un absolvent de liceu. Mai mult, costurile pe durata de viață ale tuturor persoanelor care au abandonat școala în perioada 2005-2024 se ridică la 107 miliarde de euro, susține analiza amintită.

Rata de abandon la nivelul preuniversitar variază între 1,63% și 4,73%, conform statisticilor Ministerului Educației. În București, rata de abandon școlar este de 2,19%. De asemenea, datele arată că cei mai mulți dintre elevii de liceu care au abandonat studiile provin de la filiera tehnologică, iar cei mai puțini de la profilele teoretice și vocaționale. Profesorii sunt alarmați și susțin că fac tot ce le stă în putință pentru a schimba percepția celor care vor să renunțe la studii.

”Am avut câțiva elevi care s-au confruntat cu dorința de a abandona școala, fie din cauza problemelor familiale, fie din cauza problemelor financiare pe care le au în familie, fie din lipsa de motivație sau din cauza unor dificultăți de învățare. Am încercat să colaborez îndeaproape cu părinții, consilierul școlar și chiar cu elevii. Am încercat să le înțeleg situația și să le acord un sprijin emoțional, dar și un ajutor suplimentar la materiile unde întâmpinau dificultăți si vreau să cred că am reușit să îi motivez să continue școala”, a povestit Luminița Ganea, profesoară de limba franceză la Școala Gimnazială Nr. 1 Curcani, județul Călărași.

Dăscălița a explicat că majoritatea elevilor provin din medii defavorizate, cu părinți plecați în străinătate, lăsați în grija bunicilor, și nu mai văd școala ca pe un mijloc de realizare profesională și personală. Ea a constatat că elevii sunt în permanență triști și îngrijorați, iar de multe ori absentează deoarece sunt luați de părinți la muncile câmpului.

”Sunt și situații mai rele: copiii care își fac temele la lumina lumânării, iar pe timpul iernii stau în frig, și poate există și lipsa hranei. Traumele emoționale ale acestor copii vor dăinui toată viața și le vor modela personalitatea și comportamentul. Aici trebuie să intervenim noi, profesorii, și să le fim alături, măcar cu o vorbă bună, o îmbrățișare, o povață. Unii elevi se simt descurajați de lipsa unor oportunități viitoare în educație sau pe piața muncii și nu văd școala ca pe o soluție reală pentru a-și îmbunătăți viitorul”, a adăugat diriginta Luminița Ganea.

Nu în toate cazurile elevii s-au răzgândit.

”Din păcate, în situațiile în care nu am primit niciun ajutor din partea familiei sau a autorităților locale, am pierdut acei elevi. Un alt factor determinant este lipsa de interes față de școală sau situațiile critice în care copiii sunt nevoiți să plece la muncă alături de părinți pentru a se întreține. Statul nu pune în aplicare legea. Asistența socială nu își face datoria. Programele de mentorat, de sprijin pentru familii lipsesc sau dacă sunt, sunt pe o perioadă scurtă de timp”, susține Vali Neagu, profesoară de română și dirigintă la o clasă a Școlii Gimnaziale Nr. 1 din Curcani.

Expertul în educație Marian Staș consideră actualul sistem de învățământ drept ”inadecvat vremurilor pe care le trăim”. El explică și de ce în unele situații voința de a abandona școala e mai puternică decât cea de a face carte:

”Este un sistem educațional prost croit, inadecvat timpurilor pe care le trăim, din toate punctele de vedere, care generează insatisfacție și ineficiență pe întreaga verticală, de la părinți, familii, copii, profesori și cumva societate. Acesta este un aspect de politici publice. Al doilea aspect care n-are directă legătură cu școala este unul economic.

O țară slab dezvoltată, mai ales în mediul rural, câmpul de forță care generează abandonul școlar este mult mai puternic decât câmpul de forțe al politicilor publice, indiferent de cât bine ar fi proiectate. Mă refer la ceea ce înseamnă migrație, diasporă, plecat în afară, lucrul la câmp.

Sunt o mulțime de aspecte care țin de societatea românească la ora actuală, care este o societate cu o foarte scăzută apetență la învățare. Și atunci, mai degrabă faptul de a abandona școala e mai puternic de a urma școala ca atare”.

Un raport publicat de Eurostat arată că doar 23% dintre tinerii de la țară care și-au dorit să facă o facultate au și reușit să se înscrie.

”Asta ține un model educațional pe care eu îl caracterizez ca o Românie bananieră educațional. Atunci când folosesc metafora aceasta ”bananieră” am în vedere discrepanța uriașă, decalajul enorm între ceea ce înseamnă calitate și condiții.

Lucrul este cu atât mai revoltător cu cât eu sunt convins că toți copiii din mediul rural nu sunt copii slabi, nu sunt incapabili să învețe. Ei au nevoi educaționale cu totul diferite față de cele ale copiilor din mediul urban. Aici mă refer la ceea ce înseamnă respect de sine, stimă de sine, curaj, asumare. Sunt zeci și sute de exemple de oameni care au plecat de la țară și care au răzbit minunat”, explică Marian Staș.

Cheltuielile anuale legate de abandonul școlar se ridică la aproximativ 2,3 miliarde de euro, echivalentul a 0,77% din PIB-ul anual al țării, se precizează într-un studiu din 2024.

”Știu țări care au alocat și 10% și 20% (n. r. din PIB), dar care au apreciat că educația este importantă. Dacă doar arunci bani și cheltui pe a transforma modelul educațional nu ajung foarte departe, iar în momentul de față, în opinia mea, marile sisteme, marile proiecte strategice sunt foarte puțin finanțate așa cum se cuvine, aici mă refer la ceea ce înseamnă transformare curriculară, model de carieră didactică, pregătirea resursei umane, transformare instituțională, subsidiaritate, descentralizare. Cheltuim bani, în loc să investim așa cum se cuvine”, a conchis Marian Staș.

România are cea mai mare rată de abandon școlar timpuriu, înregistrând o valoare aproape dublă, 16,6% în comparație cu media UE.

Sursa 60m.ro

Distribuie articolul: