conjunto-bateria-2-1024x685
Distribuie articolul:

Trei ipoteze fascinante cu privire la „Bateria de la Baghdad” – un artefact vechi de 2 milenii, ce producea electricitate

În 1936, niște muncitori care lucrau la terasamentul unei căi ferate din zona Khujut Rabu, la sud-est de Baghdad au găsit un artefact vechi de circa 2.000 de ani, artefact care a fost denumit mai târziu drept „Bateria de la Baghdad”. Bateria pare să fi fost dezgropată dintr-un mormânt din perioada cuprinsă între anii 247 î.Hr. – 228 d.Hr. Atunci când a fost descoperită, bateria era compusă dintr-un recipient oval din lut galben, înalt de 13 cm, în interiorul căruia se aflau o foiță de cupru rulată, o vergea de fier și câteva fragmente dintr-un material asemănător asfaltului de astăzi. Asfaltul fusese folosit pentru a sigila capetele de sus și de jos ale cilindrului de cupru, precum și pentru a fixa vergeaua de fier în mijlocul cilindrului. Folosirea unui sigiliu din asfalt indica faptul că obiectul a conținut cândva un lichid, după cum sugerează și urmele de coroziune de pe tubul din cupru, cauzate probabil de un agent acid, probabil oțet sau vin.

În 1938, arheologul german Wilhelm Kbnig, director al Laboratorului Muzeului din Baghdad, a dat peste acest obiect ciudat într-o cutie din subsolul muzeului. După o examinare atentă, și-a dat seama că artefactul semăna foarte bine cu o pilă galvanică sau o baterie electrică modernă. Ulterior, Konig a publicat o lucrare, sugerând că obiectul era o baterie antică, folosită probabil pentru galvanoplastia (transferul unei pelicule de aur sau argint de pe o suprafață pe alta) aurului pe suprafețe din argint. A emis, de asemenea, teoria conform căreia mai multe baterii puteau fi atașate una de alta pentru a le spori efectul. Prima baterie electrică cunoscută, pila voltaică, a fost inventată de fizicianul italian Alessandro Volta abia în 1800.

Dacă aceasta era o baterie primitivă, de unde a avut civilizaţia care trăia acum 2.000 de ani în Irak cunoștințele necesare pentru a o realiza? După ce a citit lucrarea lui Konig, inginerul Willard F.M. Gray s-a hotărât să construiască și să testeze o replică a bateriei antice. Când a umplut vasul de lut cu suc de struguri, oțet sau o soluție din sulfat de cupru, a descoperit că acesta genera un curent electric de aproximativ 1,5-2 volți.

În 1978, egiptologul Arne Eggebrecht a realizat o replică a bateriei din Baghdad și a umplut-o cu suc de struguri. Această replică a generat 0,87 volți, pe care i-a folosit pentru a electroplaca o statuetă de argint cu un strat de aur având grosimea de 1/10 000 mm. Mai multe replici ale artefactului din Baghdad au fost realizate în 1999; un astfel de vas cu oţet a produs 1,1 volți. Judecând după aceste experimente, bateria din Baghdad era în mod cert capabilă să producă o cantitate mică de curent electric… dar la ce putea folosi acest curent?

* Galvonaplastia metalelor. Cea mai răspândită teorie este aceea emisă de Konig, anume că, atunci când aceste pile erau legate în serie, curentul generat era suficient pentru a galvanoplastia metalele. Konig a descoperit vase din cupru sumeriene placate cu argint, datând din 2500 î.Hr. și a emis ipoteza că acestea ar fi fost electroplacate cu ajutorul unor baterii similare celei descoperite la Khujut Rabu, deși nu s-a descoperit nicio dovadă a existenței vreunor baterii sumeriene. Konig a subliniat faptul că meșteșugarii din Irakul de astăzi încă folosesc o tehnică primitivă de galvanoplastie pentru a acoperi bijuterii din cupru cu un strat subțire de argint.

* În scopuri medicale. O altă teorie privește utilizarea electricității bateriei în scopuri medicale. Vechile scrieri ale grecilor și romanilor indică faptul că lumea antică avea cunoștințe destul de complexe despre electricitate. Grecii menționează cum durerea putea fi tratată prin aplicarea peștilor electrici pe picioare. Suferinzii stăteau pe un țipar electric până când piciorul inflamat amorțea. Scriitorul roman Claudianus relatează cum un pește-torpilă a fost prins cu un cârlig din bronz și a emis un flux electric care s-a propagat prin apă și de-a lungul firului, electrocutându-l pe pescar. Conform scrierilor antice, medicii romani lipeau doi astfel de pești de tâmplele pacienților pentru a trata o întreagă serie de boli, de la gută până la durerile de cap. Se știe, de asemenea, că medicii babilonieni foloseau pești electrici drept anestezic local.

Principala problemă privind utilizarea în scopuri medicale este voltajul foarte redus pe care îl produce bateria, asupra căreia unii au îndoieli că ar fi avut vreun efect remarcabil, exceptând o durere de foarte mică intensitate. Cu toate acestea, dacă o serie de astfel de baterii erau legate împreună, se putea genera suficientă electricitate.

* În scopuri ritualice. Unii cercetători sunt în favoarea variantei folosirii ritualice a bateriei de la Baghdad. Dr. Paul Craddock, expert în metalurgia istorică, a emis ipoteza că mai multe astfel de baterii antice, legate împreună, puteau fi ascunse în interiorul unei statui de metal. Adoratorii care intrau în contact cu idolul primeau un mic șoc electric, similar celui provocat de electricitatea statică, atunci când dădeau un răspuns greșit la o întrebare adresată de preot, de exemplu. Poate că aceste misterioase pișcături erau considerate de adoratori drept dovezi ale magiei, iar puterea mistică a respectivului preot și a templului sporea astfel în mare măsură. Din nefericire, dacă astfel de statui nu sunt descoperite, utilizarea ritualică a bateriilor rămâne doar o altă teorie fascinantă.

De remarcat e următorul fapt: misterioasa Baterie de la Baghdad a fost furată din patrimoniul irakian în timpul invaziei americane din Irak, din anul 2003.

Integral pe lovendal.ro

Autor Simona Dobrican

Sursa lovendal.ro

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.