ÎNTREBĂRI
Se întrebau dinainte să ne naștem
Ne întrebam dinainte să ne placem
-Ce faci frunză de tot cazi?
-Ce faci zăpadă de pe brazi?
-Ce faci mamă, mai trăiești?
-Ce faci vecine, cum mai ești?
La ceaiul meu din bătrânețe
O pasăre tot ciripește!
-De ce frunză, cazi când vrei?
-De ce n-ai griji printre atei?
Când pomul tău îți e părinte
Și el te ține-n legătură fierbinte!
Și mor întrebările fără hrană
Și mor oameni fără vină
Când întrebări nu ar avea ură
Lacrimi cad și țipă și urlă!
Și nici părinți n-au întrebări
Și multă ură împotriva copiiilor
Și nici copii, de sărbători
Nu dau la lacrima părinților!
Mor întrebări pe zi ce trece
Se nasc oameni hipnotizați
Ce-aș vrea să fiu soldatul zece
Cu aripi să zbor printre frați!
Să zbor să plec din răul lumii
Să pot sa fiu din nou erou
Pe voi mult v-au iubit părinții
Alții au fost doar un cavou!
Un cavou ce este viu
Ce scrie multe versuri
Întrebări aș vrea să știu
Că peste tot sunt contrasensuri!
Întrebările uităm demult
Și nu mai știm să iubim
Averea este un zeu mut
Ce mulți, în ea, ne amăgim!
Întrebările cu sens
Se pierd în fiecare zi
Și banii dintr-un teanc imens
Vântul mâine-l va irosi!
Suntem morminte-n fiecare zi
Dar noi nu luăm aminte
Când moartea ne va despărți
Întrebările vor fi sfinte!
Și-mi pun palma pe inimă
Și-o pun și pe obraji
Întrebările cu rimă
Au lacrimi de ostași!
Poezie scrisă de Lyan