Index
Distribuie articolul:

Constantin Mavrocordat, domnitor erudit, reformator al Țărilor Române

Constantin Mavrocordat s-a născut la 27 februarie 1711, la Constantinopol, și a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat și al Pulcheriei Mavrocordat.

A fost un om învățat ca și tatăl său și adept al ideilor filosofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Timp de aproape 40 de ani (1730-1769), Constantin Mavrocordat a avut mai multe domnii în Țara Românească și Moldova și a instituit în ambele Țări Române măsuri progresiste, influențate de ideile filosofice ale secolului al XVIII-lea. Lui i se datorează, în egală măsură, desființarea șerbiei în Moldova (1749). 

Viața și domniile 

A fost educat de mic copil. Cunoştea limbile italiană, franceză, turcă, persană şi greaca veche, a îmbrățișat ideile filosofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. A fost căsătorit cu Smaranda Cantacuzino, decedată în 1730, și cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut doi fii.

A fost ales domn al Țării Românești de boieri, după moartea tatălui, în septembrie 1730, cu acordul Porții, dar a fost mazilit după mai puțin de o lună. A obținut din nou tronul în octombrie 1731, dar în octombrie 1733 a fost mutat în Moldova, doi ani mai târziu fiind adus iar în Țara Românească (noiembrie 1735). Domnia a durat până în septembrie 1741, timp în care țara a fost teatru de război pentru conflictul ruso-austro-turc dintre 1735-1739, la terminarea căruia Austria a cedat Oltenia Imperiului Otoman.  A mai domnit în cele două Țări Române, alternativ. (Moldova: sept. 1741 iun. 1743, mai 1748 – aug. 1749, iun.- dec. 1769; Țara Românească: aug. 1743 – apr. 1748, apr. 1756. – aug. 1758, iun. 1761- mar. 1762).

De numele lui se leagă, atât în Moldova, cât și în Țara Românească, o serie de reforme importante, precum: desființarea rumâniei/veciniei (țăranii își puteau răscumpăra libertatea de la stăpâni), desființarea unor dări (văcăritul, pogonitul), stabilirea birului anual în funcție de avere și plata lui în „sferturi” (măsuri luate în ambele țări).

În 1735, în Țara Românească, a început să facă reforme, sub influența reformelor austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani și le dă dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 taleri, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova.  (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează prin scutelnici (60 la un boier mare), care nu plăteau bir decât boierului și cu scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.  În urma războiului ruso – turco – austriac (1736 – 1739), obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739. Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn.

Toată viața sa de domnitor a dorit să îmbunătățească starea supușilor

S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A dispus să se tipărească și cărți bisericești în românește. A cerut de la egumenii mănăstirilor de ţară să prezinte dări de seamă anuale referitoare la activitatea lor gospodărească. De asemenea, a fost emisă o dispoziţie privind alegerea pe viaţă a egumenilor numai din rândurile călugărilor autohtoni. Pentru a spori sursele de venit ale Academiei Domneşti din Iaşi, a trecut întreţinerea ei pe seama vistieriei. Cronicarul Ion Neculce scria că acest domn „Mai socotit-au… pentru şcoli de învăţătură… şi au dat ştire tuturor mazililor în toată ţara ca să-şi aducă copiii la învăţătură la şcoală, ca să-şi înveţe orice limbă le-ar fi voia, pentru ca să se afle oameni învăţaţi în pământul nostru al Moldovei, precum sînt şi prin alte ţări”. Pentru a avea oameni cărturari la curte, C. Mavrocordat a trimis 15 fii de boieri pe trei ani la Veneţia. Din porunca domnului este tipărită prima colecţie de documente istorice din Moldova (Ocolnica). Domnul i-a cerut lui Ion Neculce să întocmească un tratat despre istoria fiscalităţii, pe care bătrînul cronicar n-a reuşit să-l realizeze.

În 1769, în timpul războiului ruso-turc, Constantin Mavrocordat cade prizonier la Galați și este ucis de un soldat rus. Alte surse spun că a fost prins de ruși și trimis la Iași, unde a murit în decembrie, îmbolnăvindu-se pe drum, din cauza vremii foarte reci (potrivit cronicarului Enache Kogălniceanu). Totuși, a fost adus la Iași și înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn, la 23 noiembrie 1769.

Constantin Mavrocordat a rămas în istoria Moldovei drept un mare om politic, bun diplomat, mare reformator şi promotor al culturii moderne.

Sursa rador.ro

Distribuie articolul:

Lasă un răspuns