Google pretinde că verificatorii de fapte pe care îi folosește sunt „independenți”. Dar îi și finanțează.
Într-o lume în care cenzura îmbracă mantia verificării faptelor, recenta alocare de granturi de către Fondul Global pentru Verificarea faptelor ridică sprâncenele. Fondul, care este un efort comun al Rețelei internaționale de verificare a faptelor (IFCN), găzduit la Institutul Poynter și al gigantului tehnologic Google, împreună cu filiala sa YouTube, a fost promovat ca un gardian al adevărului. Cu 875.000 USD în granturi împărțite între 35 de organizații din 45 de țări, își propune să le înarmeze cu site-uri web moderne, forță de muncă și instruire pentru a identifica informațiile dezinformate. Cu toate acestea, inițiativa vine cu propriul set de nuanțe problematice.
Aspectele generale descrise de declarația de misiune a fondului includ termeni precum „creșterea calității, volumului, frecvenței, amplorii și impactului abilităților de verificare a faptelor” – un scop aparent înalt. Directorul IFCN, Angie Drobnic Holan, o consideră pe o cruciadă împotriva dezinformării, afirmând: „Dezinformarea este în marș în multe părți ale lumii. Această finanțare importantă va permite organizațiilor de verificare a faptelor să devină mai bune în activitatea lor, mai puternice în capacitățile lor și mai extinse în raza de acțiune.”
Acum, trebuie să ne întrebăm: cine stabilește agenda? Fondul, susținut de o donație de 13,2 milioane de dolari din partea Google și YouTube, pune o întrebare crucială cu privire la independența acestor verificatori de fapte. „YouTube nu susține și nu creează niciuna dintre verificările de fapt care sunt afișate în panourile de informații de pe YouTube”, spune Google. În timp ce YouTube pretinde că folosește verificatori de fapte independenți pentru a oferi panouri cu privire la conținut, încurcarea șirurilor sale de portofoliu cu chiar verificatorii de fapte ridică îngrijorări cu privire la această așa-numită imparțialitate.
Luați în considerare diferitele proiecte pe care aceste granturi își propun să le susțină. De exemplu, în Kazahstan, un grup se concentrează pe dezlegarea rețelei de dezinformare din jurul conflictului din Ucraina. O organizație poloneză ia calea vizuală cu infografice și videoclipuri scurte ca instrumente de verificare a faptelor, în timp ce țările din Africa de Vest văd un aflux de verificatori de fapte în regiunea lor, limitând dezinformarea.
Pe parcursul a trei ani, cu opt etape distincte, scopul general al fondului este de a injecta profesionalism în verificarea faptelor asociate mass-media. Cu toate acestea, rămâne întrebarea în ce măsură aceste organizații de verificare a faptelor sunt cu adevărat libere de influența externă.
În plus, războiul informațional fiind un peisaj în continuă evoluție, insistența asupra „verificarea faptelor” poate fi un exercițiu de interpretare subiectivă. Riscul ca această inițiativă să devină un dispozitiv de cenzură, în special în contexte geopolitice delicate precum conflictul din Ucraina, nu poate fi ignorat. Singularitatea unui „adevăr” impus ar putea fi o armă periculoasă, așa cum s-a constatat în timpul pandemiei de Covid.
Sursa reclainthenet.org