Skip to content
Formarea specialiștilor care sprijină persoanele vârstnice este fragmentată și insuficientă – rezultatele Raportului de diagnostic privind nevoile de formare ale forței de muncă din domeniul îngrijirii de lungă durată din România
Formarea profesională în îngrijirea de lungă durată este considerată crucială de instituțiile din asistență socială, însă accesul efectiv rămâne redus, neuniform și adesea determinat de obligații administrative sau de situații punctuale, nu de un parcurs coerent de dezvoltare a competențelor. Acestea sunt concluziile Raportului de diagnostic privind nevoile de formare ale forței de muncă din domeniul îngrijirii de lungă durată din România, realizat de Banca Mondială în cadrul proiectului ADAPT – Programe de formare adaptate pentru specialiștii și îngrijitorii informali care lucrează cu persoanele vârstnice.
Analiza a combinat chestionare și focus grupuri și a vizat atât echipele de management, cât și specialiștii din direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), direcțiile de asistență socială (DAS), serviciile publice de asistență socială (SPAS), personalul serviciilor sociale publice și private și îngrijitorii informali. Au fost consultați, de asemenea, furnizori de formare și reprezentanți ai mediului academic.
Deși managerii DGASPC evaluează importanța formării profesionale la 9,71 din 10, iar managerii DAS/SPAS la 9,28 din 10, datele privind organizarea efectivă arată o realitate diferită: dintre cele 46 de DGASPC-uri respondente, numai 18 (38,3%) au un plan de formare pentru perioada 2026–2027, iar 36 nu au organizat, în ultimii doi ani, niciun curs în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice destinat exclusiv propriului personal.
La nivel local, cele 667 de DAS/SPAS respondente au raportat 20.687 de angajați pe posturi ocupate și doar 3.755, adică 18%, au participat la cursuri în perioada 2024–2025. Cu alte cuvinte, mai puțin de unul din cinci angajați a beneficiat de formare în această perioadă. Accesul la formare a fost redus și în rândul unor categorii profesionale esențiale: doar 29% dintre asistenții sociali au participat la cursuri și doar 17,4% dintre asistenții medicali comunitari raportați de instituțiile respondente. În cazul celor 773 de asistenți personali profesioniști raportați de DGASPC-uri, ponderea celor care au participat la formare a fost de sub 15%.
Una dintre principalele probleme identificate în Raportul de diagnostic este faptul că formarea funcționează încă predominant reactiv – în jurul acreditării, licențierii, inspecțiilor sau al unor situații devenite vizibile public – și prea puțin ca proces continuu, bazat pe evaluarea nevoilor și corelat cu performanța profesională.
Totodată, din document reiese că nevoile nu sunt periferice, ci privesc activități esențiale pentru siguranța, autonomia și demnitatea persoanelor vârstnice. Managerii serviciilor sociale au indicat drept priorități prevenirea căderilor (9,21 din 10), mobilitatea și suportul fizic (peste 9,25), primul ajutor și monitorizarea stării de sănătate. Pentru personalul de specialitate, cele mai mari nevoi se concentrează în următoarele domenii:
- Îngrijire sigură și sănătate: prevenirea căderilor, tehnici de transfer și mobilitate, prim ajutor, monitorizarea stării de sănătate, nutriție, igienă și gestionarea situațiilor de urgență.
- Comunicare și sprijin socio-emoțional: comunicarea adaptată declinului cognitiv, gestionarea comportamentelor dificile, relația cu familia, prevenirea abuzului și susținerea autonomiei beneficiarului.
- Competențe digitale: utilizarea instrumentelor digitale și a registrelor electronice, documentarea activității și folosirea responsabilă a aplicațiilor bazate pe inteligență artificială, în special pentru personalul cu atribuții administrative.
- Management de caz și organizarea serviciilor: evaluarea nevoilor sociale, monitorizarea beneficiarilor, colaborarea interinstituțională, îndrumarea metodologică, planificarea, evaluarea personalului și transferul intern al cunoștințelor.
Un alt punct vulnerabil al sistemului îl reprezintă îngrijitorii informali ai persoanelor vârstnice, care rămân slab integrați în mecanismele instituționale și au acces limitat la formare și sprijin. Astfel, mulți dintre aceștia învață prin observație, încercare și eroare sau din surse online, deși ajung să administreze tratamente, să monitorizeze simptome și să reacționeze în situații de urgență. Pentru această categorie sunt necesare module scurte și practice privind mobilitatea, igiena, demența, medicația, prevenirea căderilor, comunicarea și drepturile beneficiarilor, în formate flexibile pentru cei care nu pot lăsa beneficiarul nesupravegheat.
Principalele obstacole în ceea ce privește accesul specialiștilor la formare profesională sunt de natură instituțională, financiară și organizațională. Lipsa resurselor financiare este percepută drept cea mai importantă problemă, cu un scor de 9,43 din 10 în cazul DGASPC și de 8,99 din 10 în cazul DAS/SPAS; în plus, aproximativ 27% dintre cursurile urmate de personalul DGASPC și 26% dintre cele urmate de personalul DAS/SPAS au fost plătite direct de angajați.
Accesul este limitat și de lipsa oportunităților identificate de angajator, indicată de 32,6% dintre respondenții din DGASPC și de 22,3% dintre cei din DAS/SPAS, precum și de suprapunerea cursurilor cu programul de lucru, menționată de 22,5%, respectiv 21,8% dintre respondenți. Deficitul de personal accentuează aceste dificultăți: aproape 16% dintre posturile raportate la nivelul DAS/SPAS sunt vacante, iar 23 de servicii publice de asistență socială, toate din mediul rural, declară că nu au niciun angajat. La acestea se adaugă oferta insuficient adaptată activității practice, calitatea inegală a cursurilor și orientarea frecventă către obținerea formală a unei certificări, nu către dezvoltarea continuă a competențelor.
Principala recomandare a Raportului de diagnostic este trecerea de la formarea profesională punctuală și inegală la un sistem național, coerent și predictibil de dezvoltare profesională pentru toate categoriile de personal implicate în îngrijirea persoanelor vârstnice. Practic, se propune crearea unui program național integrat de formare, cu un curriculum comun și module adaptate responsabilităților fiecărei categorii profesionale – de la echipele de management și specialiștii din DGASPC, DAS și SPAS, până la personalul de îngrijire și îngrijitorii informali. În același timp, studiul recomandă extinderea formelor flexibile de învățare, precum cursurile online, modulele video, sesiunile hibride, mentoratul și comunitățile de practică.
Raportul de diagnostic privind nevoile de formare ale forței de muncă din domeniul îngrijirii de lungă durată din România poate fi consultat aici: https://mmuncii.gov.ro/proiecte-finantate-din-fonduri-europene-nerambursabile-adapt-studii-si-rapoarte/
Prin proiectul ADAPT, Ministerul Muncii urmărește consolidarea resursei umane din serviciile sociale dedicate persoanelor vârstnice, într-un context în care cererea pentru servicii de îngrijire este în continuă creștere. Până la finalul proiectului, peste 6.300 de specialiști, îngrijitori informali și voluntari vor beneficia de programe de calificare, perfecționare sau inițiere, iar 50 de servicii publice de asistență socială vor fi sprijinite să dezvolte activități inovative și să susțină mai bine îngrijirea informală.
Proiectul „ADAPT – Programe de formare adaptate pentru specialiștii și îngrijitorii informali care lucrează cu persoanele vârstnice” (cod SMIS 345176) este unul dintre cele mai ample programe de dezvoltare a competențelor profesionale dedicate sectorului serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice și este finanțat prin Programul Incluziune și Demnitate Socială (PIDS) 2021–2027, din Fondul Social European Plus (FSE+).
Urmărește și site-urile partenere: mediastiri.ro, cusimo.ro și andradolca.ghost.io
